Dragă
Domnule Trandafir, se spune că dumneavoastră aţi fi un simbol pentru dascăli,
un model de învăţător atotștiutor, blând şi iubitor, dascălul perfect, dacă se
poate spune așa !
Şi eu
sunt învăţătoare. Mai bine zis, am fost, până am devenit institutoare.
Nici institutoare nu mai sunt, că acum am
devenit profesor pentru învăţământul primar. Eee! Sună mai bine, trebuie să
recunoaşteţi.
E drept că nu am ajuns profesor cu una, cu
două. De fapt, ba cu două. Cu două… facultăţi.
„Ce-s
alea facultăţi?” Da, chiar mă miram să ştie un simplu
învăţător ce-nseamnă facultate.
Câte credite aţi strâns, domnule Trandafir,
în cariera dumneavoastră? Cum adică „ce-s alea credite?”(sic?!) Păi,
se spune că ar fi d o v a d a că ai
muncit, că ai fost eficient. Se adună la dosarul personal, după fiecare curs de
formare.
„Ce-i
ăla dosar personal? Ce-s alea cursuri de formare?”
Dosarul personal
înseamnă, de fapt, mai multe bi-blio-raf-turi
(vă explic altădată ce-s alea „bibliorafturi”) în care sunt aranjate multe,
multe hârtii ştampilate, cu număr de înregistrare. Cât de multe? Aşa, vreo
câteva kilograme. Păi, vedeţi, pe vremea dumneavoastră pregătirea nu cântărea
aşa greu! Cursurile de formare sunt absolut necesare pentru a ţine pasul cu...noutăţile( ?!)
noilor miniștri. Doar că, uneori, noutăţile năvălesc aşa de multe deodată, că
nu mai poţi ţine pasul cu ele. De curând, mi s-a propus să mă înscriu la un
curs de formare cu tema „Managementul educaţiei”. Se desfăşoară la Universitatea din Petroşani, timp de două
semestre. Costă el, cursul 1400 de lei (un fleac, mi s-a spus!), dar merită!
Are 60 de credite care mai sunt şi transferabile. Vrei să ajungi director sau
mentor, e obligatoriu să ai acest curs.
„Ce-nseamnă
mentor?” Of, domnule
Trandafir, demodat mai sunteţi! Nimic nu ştiţi! E portavocea ministerului, până
în cel mai îndepărtat cătun al patriei!
Ultima
noutate e înfiinţarea clasei pregătitoare. I se mai spune, neoficial, „clasa
0”. „Ce-i aia clasă pregătitoare?” O
clasă care-i pregăteşte pe copii, înainte de a intra în clasa I. Şi pentru care
dascălii sunt pregătiţi să facă faţă. În această toamnă, am luat clasa
pregătitoare. Am fost înscrisă la un curs, înainte de a începe şcoala. O
formatoare pregătită, la rândul ei, de altă formatoare ne-a iniţiat. /Vă rog,
nu întrebaţi „Ce-i aia formatoare?”! Puteţi să deduceţi/.
O
săptămână, de dimineaţa până seara, am învăţat ce am de făcut. Sau cel puţin
aşa am crezut. De fapt, adevărata mea desăvârşire urma să aibă loc pe o platformă. „Ce-i aia platformă?”.
V-aş explica, dar ar urma să mă întrebaţi „Ce-i ăla calculator?... Văzând ce mă
aşteaptă pe această platformă, am dat bir cu fugiţii imediat. Urma să parcurg
trei module. Mda, mă aşteptam să
întrebaţii „Ce-s alea module?”. Fiecare modul avea aproximativ
cincisprezece cursuri. Cursurile, la rândul lor, aveau teste. Nu treceai
testele 100%, te întorceai la curs, să mai înveţi. E drept că munca îţi era
răsplătită. După fiecare test promovat primeai… o temă! O temă de genul „Faceţi
un eseu, pornind de la definiţia…”. Mă mir că nu aţi întrebat „Ce-i ăla
eseu?”.
Am
crezut eu că pot să scap, dar n-a fost aşa. Am înţeles că nu se poate să nu
finalizez cursul, aşa că am terminat în trei săptămâni ce au făcut colegii mei
mai conştiincioşi în trei luni. Da, domnule Trandafir, am parcurs modulele
acelea trei care s-au dovedit a fi patru, că am mai primit „cadou” un modul
complementar. Am parcurs cursurile, am promovat toate testele. Am aflat,
astfel, cum stau lucrurile cu integrarea curriculară, cu evaluarea competenţelor,
cu implementarea proiectelor şi multe altele despre care nu mă mir că nu aţi
auzit, că nu auzisem nici eu, până atunci.
Cum am
predat 24 de ani fără să cunosc aceste lucruri, nu-mi pot imagina! Am postat
cele 53 de teme, atât pe platformă, cât şi într-un folder. Bine că n-aţi întrebat „Ce-i ăla folder?”, că
nu ştiu cum v-aş fi explicat. Am aflat, ulterior, că mai sunt şi 31 de teme de
reflecţie. Le-am postat şi pe acelea, ce era să fac? Au mai fost şi trei evaluări.
Cum „Ce-s
alea evaluări?”, nici atât nu ştiţi? Fiecare evaluare se putea da o singură
dată şi trebuia obţinut un rezultat de cel puţin 50%. Dacă se întâmpla să-ţi
pice internetul, se ducea naibii evaluarea!
„Ce-i
ăla internet?” Mai bine că nu ştiţi!
Am dat şi cele trei evaluări şi am copiat
dovezile muncii mele pe un CD.
„Ce-i
ăla CD?” Mda!...
Pe 15
decembrie va avea loc o evaluare faţă în faţă, în urma căreia voi primi 30 de
credite şi voi fi declarată aptă pentru a preda la clasa pregătitoare. Pentru
aceasta, îmi va fi verificat CD-ul şi voi prezenta un proiect interdisciplinar. „Ce-i ăla
proiect ...disciplinar?”
Vai, se
spune in-ter-dis-ci-pli-nar. Interdisciplinaritatea înseamnă integrare între
diferitele domenii ale cunoaşterii. Dar nu ştiu de ce-mi bat capul să vă
explic! Oricum, nu aţi înţeles mai nimic din tot ce am spus.
Am şi eu o
nedumerire.
Cum aţi ajuns, domnule Trandafir, un simbol al
dascălului, dacă nu aveţi habar de cele mai importante aspecte din învăţământ?
A, pe
vremea dumneavoastră, cea mai mare importanţă o aveau ELEVII!...
Elevi ați spus, domnule Trandafir? Ce-s
ăia elevi?!***
P.S.
La
finalizarea cursului, ni s-au cerut impresiile care să stea la baza unei
analize riguroase a evoluţiei clasei pregătitoare. Cum unii colegi s-au bulucit
să scrie cât de încântaţi sunt ei de acest curs, nu puteam să nu-mi spun şi eu
părerea:
Deşi am, la catedră, ani vechime,
Norocul meu cu draga de reformă,
Că m-am desprins din gloata de prostime,
Aflând şi eu ce-nseamnă o platformă.
Ne-a spus, în vară-a noastră formatoare,
Că pregătirea-aceasta nu-i de formă
Şi că ne-aşteaptă-o specializare,
O viziune nouă, pe platformă.
Când, căutând pe-aici, am prins de veste
Că fiecare are câte-o normă,
Module, cursuri, teme, zeci de teste…
Am evadat urgent de pe platformă
Şi-am exclamat mirată: „Vai de mine!”,
Dar am aflat că munca se transformă
În credite ce îmi vor prinde bine,
De voi trudi, cu râvnă, pe platformă.
Şi-am renunţat la modul meu rebel,
la atitudinea conformă
Cu un statut de brav învăţăcel,
Făcându-mi datoria pe platformă.
Când noul an şcolar a început,
Eu mă simţeam în clasă-aşa, în formă,
Că, deh, doar nu degeaba am făcut,
La miez de noapte, teme pe platformă.
Când nedormită-n clasă am intrat,
Am dat de nişte puşti, în uniformă…
Aaa! Sunt elevii mei, dar i-am uitat,
De când, buimacă, bântui pe… PLATFORMĂ!
Trandafira
Anonima –
cea mai grozavă dăscăliță de pe „platforma” „clasei O” RO
Chiar nu-i cunosc numele adevărat. Nici să-l știu, nu l-aș divulga! Nu vreau să-i fac rău! E trist că azi mai pot exista asemenea relații de tip feudal în România! JENANT! RUȘINEEE!!!
RăspundețiȘtergere